bintă

română

Etimologie

Din italiană binda.

Pronunție

• AFI: /'bin.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bintă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bintă	binte
Articulat	binta	bintele
Genitiv-Dativ	bintei	bintelor
Vocativ	bintă	bintelor

1. (mar.) baba.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănit
• abțin

Referințe

• DEX '98 via DEX online