abține

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză (s')abstenir (după ține).

Pronunție

  • AFI: /ab'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
se abține
Infinitiv a se abține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă abțin, abțiu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se abțină, abție
Participiu abținut
Conjugare III
  1. (v.refl.) a se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...).
    abțin de la mâncăruri picante.
  2. a nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe