biruire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a birui.

Pronunție

  • AFI: /bi.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
biruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ biruire biruiri
Articulat biruirea biruirile
Dativ-Genitiv biruirii biruirilor
Vocativ biruire biruirilor
  1. acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință.


Traduceri

Anagrame

Referințe