biruire
română
Etimologie
Din a birui.
Pronunție
- AFI: /bi.ru'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului biruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | biruire | biruiri |
| Articulat | biruirea | biruirile |
| Genitiv-Dativ | biruirii | biruirilor |
| Vocativ | biruire | biruirilor |
- acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online