bisturiu

română

Etimologie

Din franceză bistouri.

Pronunție

• AFI: /bi.stuˈriw/

Substantiv

Declinarea substantivului bisturiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bisturiu	bisturie
Articulat	bisturiul	bisturiele
Genitiv-Dativ	bisturiului	bisturielor
Vocativ	bisturiule	bisturielor

1. instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bușituri

Referințe

• DEX '98 via DEX online