bisturiu
română
Etimologie
Din franceză bistouri.
Pronunție
- AFI: /bi.stu'riw/
Substantiv
| Declinarea substantivului bisturiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bisturiu | bisturie |
| Articulat | bisturiul | bisturiele |
| Genitiv-Dativ | bisturiului | bisturielor |
| Vocativ | bisturiule | bisturielor |
- instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online