bitang

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din maghiară bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Transilvania (confer ALR 211). Inevitabil din germană medie de sus biutunge („pradă, captură”). Confer sârbocroată bitanga („leneș”).

Pronunție

  • AFI: /biˈtang/


Substantiv


Declinarea substantivului
bitang
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bitang bitangi
Articulat bitangul bitangii
Genitiv-Dativ bitangului bitangilor
Vocativ bitangule bitangilor
  1. (reg.; adesea adjectival) copil nelegitim; bastard.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe