bitangă

română

Etimologie

Din bitang.

Pronunție

• AFI: /bi'tan.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului bitangă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bitangă	bitange
Articulat	bitanga	bitangele
Genitiv-Dativ	bitangei	bitangelor
Vocativ	bitango	bitangelor

1. (reg.; adesea adjectival) copil nelegitim; bastardă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online