blândețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din blând + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /blɨn'de.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
blândețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blândețe invariabil
Articulat blândețea invariabil
Dativ-Genitiv blândeții invariabil
Vocativ blândețe invariabil
  1. însușirea omului blând; purtare de om blând.


Traduceri

Referințe