blam

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză blâme.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
blam
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blam blamuri
Articulat blamul blamurile
Genitiv-Dativ blamului blamurilor
Vocativ blamule blamurilor
  1. dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări.


Traduceri

Referințe