blam
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din franceză blâme.
Pronunție
- AFI: /blam/
Substantiv
| Declinarea substantivului blam | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blam | blamuri |
| Articulat | blamul | blamurile |
| Genitiv-Dativ | blamului | blamurilor |
| Vocativ | blamule | blamurilor |
- dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online