blanșare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză blanchir.

Pronunție

  • AFI: /blan'ʃa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
blanșare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blanșare blanșări
Articulat blanșarea blanșările
Genitiv-Dativ blanșării blanșărilor
Vocativ blanșare blanșărilor
  1. operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor, folosită în industria conservelor.


Traduceri

Referințe