blatant

engleză

Etimologie

Atestat pentru prima dată 1596 de către Edmund Spenser. Probabil din *blatand (scoțiană joasă blaitand), participiu prezent al lui blate, care provine din bleat; echivalent cu blate +‎ -and. Confer bleat.

Pronunție

AFI: /ˈbleɪtənt/

Adjectiv

blatant (comp. more blatant, sup. most blatant)

răgând, zbierător; zgomotos, gălăgios
(fig.) evident, țipător, ostentativ
He showed blatant disregard for human life.

Sinonime

2: conspicuous, flagrant, gaudy, ostentatious, overt, shameless

Antonime

2: furtive

Cuvinte derivate

Referințe