blatant

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Atestat pentru prima dată 1596 de către Edmund Spenser. Probabil din *blatand (scoțiană joasă blaitand), participiu prezent al lui blate, care provine din bleat; echivalent cu blate +‎ -and. Confer bleat.

Pronunție

  • AFI: /ˈbleɪtənt/


Adjectiv

blatant (comp. more blatant, sup. most blatant)

  1. răgând, zbierător; zgomotos, gălăgios
  2. (fig.) evident, țipător, ostentativ
    He showed blatant disregard for human life.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe