bleau

română

Variante

• bleah
• bleav

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ble̯aw/

Substantiv

Declinarea substantivului bleau
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bleau	bleauri
Articulat	bleaul	bleaurile
Genitiv-Dativ	bleaului	bleaurilor
Vocativ	bleaule	bleaurilor

Expresii

• (reg.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Blech („tablă albă”), confer sârbocroată plech, maghiar pléh, rusă bljacha (Sanzewitsch 198; DAR) și ucraineană бляkха (bljacha).

Pronunție

• AFI: /ble̯aw/

Substantiv

Declinarea substantivului bleau
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bleau	bleauri
Articulat	bleaul	bleaurile
Genitiv-Dativ	bleaului	bleaurilor
Vocativ	bleaule	bleaurilor

1. (reg.) tablă de fier care îmbracă osia carului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online