bleotocăreală
română
Etimologie
Din a bleotocări + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /ble̯o.to.kə're̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bleotocăreală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bleotocăreală | bleotocăreli |
| Articulat | bleotocăreala | bleotocărelile |
| Genitiv-Dativ | bleotocărelii | bleotocărelilor |
| Vocativ | bleotocăreală | bleotocărelilor |
- (reg.) faptul de a bleotocări.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online