bleotocări

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ble̯o.to.kəˈri/

Verb

Conjugarea verbului bleotocări
Infinitiv	a bleotocări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bleotocăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bleotocărească
Participiu	bleotocărit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.) a se bălăci.
2. (v.intranz.) a flecări.

Cuvinte derivate

• bleotocăreală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cabrioleto
• cobăitelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online