Sari la conținut

blândețe

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din blând + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /blɨn'de.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
blândețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blândețe invariabil
Articulat blândețea invariabil
Genitiv-Dativ blândeții invariabil
Vocativ blândețe invariabil
  1. însușirea omului blând; purtare de om blând.


Traduceri

Referințe