bocit

română

Etimologie

Din a (se) boci.

Pronunție

• AFI: /boˈʧit/

Substantiv

Declinarea substantivului bocit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bocit	bocite
Articulat	bocitul	bocitele
Genitiv-Dativ	bocitului	bocitelor
Vocativ	bocitule	bocitelor

1. faptul de a (se) boci.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cobit

Referințe

• DEX '98 via DEX online