bonă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză bonne, germană Bonne.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bonă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonă bone
Articulat bona bonele
Genitiv-Dativ bonei bonelor
Vocativ bonă bonelor
  1. îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii și a-i învăța o limbă străină.


Traduceri

Anagrame

Referințe