bonă

română

Etimologie

Din franceză bonne, germană Bonne.

Pronunție

• AFI: /'bo.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului bonă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bonă	bone
Articulat	bona	bonele
Genitiv-Dativ	bonei	bonelor
Vocativ	bonă	bonelor

1. îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii și a-i învăța o limbă străină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bano

Referințe

• DEX '98 via DEX online