învăța

Vezi și : învață, învăță

română

Etimologie

Din latină *invĭtiāre (< vitium, „viciu”).

Pronunție

• AFI: /ɨn.vəˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) învăța
Infinitiv	a (se) învăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) învăț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învețe
Participiu	învățat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc.

   A învăța pe cineva într-o disciplină.

2. (v.tranz.) a sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze).
3. (v.tranz.) a dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia.

   Învăț istoria; învăț la geografie.

4. a-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora.
5. (v.tranz. și refl.) a (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza.
6. (v.tranz.) a trage o învățătură, a căpăta experiență.

Sinonime

• 1: (se) iniția, (se) instrui
• 2: sfătui
• 3: studia, (înv.) pedepsi, citi, ștudirui, (grecism înv.) spudaxi
• 4: memoriza

Antonime

• a învăța: (se) dezvăța
• a se învăța: se debarasa, se dezbăra

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

dezvăț dezvăța învăț învățare învățat învățăcel

învățământ învățător, învățătoare învățătoresc învățătorie învățătură

Expresii

• (tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută

Traduceri

a instrui, a transmite cunoștințe

afrikaans: leer (Afrikaans) albaneză: mëson (shqip) arabă: علم (ʕállama) (العربية) bosniacă: učiti (bosanski) bulgară: уча (uča) (български) catalană: ensenyar (català) cehă: učit (čeština) chineză: 教 (jiāo) (中文) coreeană: 가르치다 (gareuchida) (한국어) croată: učiti (hrvatski) daneză: undervise (dansk), lære (dansk) ebraică: ללמד (עברית) engleză: teach (English) esperanto: instrui (Esperanto), lernigi (Esperanto) finlandeză: opettaa (suomi) franceză: enseigner (français) germană: lehren (Deutsch) greacă: διδάσκω (didásko) (Ελληνικά) hindi: सिखाना (हिन्दी), शिक्षा देना (हिन्दी) idiș: לערנען (lernen) (ייִדיש)

indoneziană: ajar (Bahasa Indonesia) irlandeză: múin (Gaeilge) islandeză: kenna (íslenska) italiană: insegnare (italiano) japoneză: 教える (おしえる, oshieru) (日本語) latină: docere (Latina) maghiară: tanít (magyar) neerlandeză: aanleren (Nederlands), leren (Nederlands), onderwijzen (Nederlands), lesgeven (Nederlands) poloneză: uczyć (polski) portugheză: ensinar (português) rusă: учить (učít’) (русский) sârbă: учити (učiti) (српски / srpski) scoțiană: teagaisg (Scots), foghlaim (Scots) slovenă: učiti (slovenščina) spaniolă: enseñar (español) suedeză: lära (svenska) thailandeză: สอน (sŏn) (ไทย) turcă: öğretmek (Türkçe) vietnameză: dạy (Tiếng Việt)

a dobândi cunoștințe prin studiu

albaneză: mëson (shqip) armeană: սովորել (sovorel) (հայերեն) bosniacă: učiti (bosanski) catalană: aprendre (català) chineză: 学 (xué) (中文) croată: učiti (hrvatski) daneză: lære (dansk) engleză: learn (English) esperanto: lerni (Esperanto) finlandeză: oppia (suomi), opetella (suomi) franceză: apprendre (français) friziană: leare (Frysk) germană: lernen (Deutsch) indoneziană: belajar (Bahasa Indonesia) interlingua: apprender (interlingua)

italiană: imparare (italiano), apprendere (italiano) japoneză: 習う (ならう,narau) (日本語); 学ぶ (まなぶ, manabu) (日本語) latină: discere (Latina) letonă: mācīties (latviešu) lituaniană: mokytis (lietuvių) maghiară: tanul (magyar) neerlandeză: leren (Nederlands) poloneză: uczyć się (polski) portugheză: aprender (português) sârbă: учити (učiti) (српски / srpski) scoțiană: ionnsaich (Scots), foghlaim (Scots), teagaisg (Scots) slovenă: učiti se (slovenščina) spaniolă: aprender (español) suedeză: lära sig (svenska) turcă: öğrenmek (Türkçe); işitmek (Türkçe)

Etimologie

Din învăța.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru învăța.

Referințe

• DEX online