bonomie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bonhomie.

Pronunție

  • AFI: /bo.no'mi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonomie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonomie invariabil
Articulat bonomia invariabil
Genitiv-Dativ bonomiei invariabil
Vocativ bonomie invariabil
  1. (livr.) însușire, caracter de bonom.


Traduceri

Referințe