boróka

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din slavă (veche) *bor + -ka, confer slovacă borievka.

Pronunție

  • AFI: /'boroːkɒ/


Substantiv

boróka, pl. borókák

  1. (bot.) ienupăr, jneapăn

Cuvinte compuse

Referințe