bordurare
română
Etimologie
Din a bordura.
Pronunție
- AFI: /bor.du'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului bordurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bordurare | bordurări |
| Articulat | bordurarea | bordurările |
| Genitiv-Dativ | bordurării | bordurărilor |
| Vocativ | bordurare | bordurărilor |
- acțiunea de a bordura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online