bordura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din bordură.

Pronunție

  • AFI: /bor.du'ra/


Verb


Conjugarea verbului
bordura
Infinitiv a bordura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bordurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bordureze
Participiu bordurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe