bortă

română

Etimologie

Din ucraineană борт (bort).

Pronunție

• AFI: /ˈbor.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bortă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bortă	borte
Articulat	borta	bortele
Genitiv-Dativ	bortei	bortelor
Vocativ	bortă	bortelor

1. (reg.) gaură; scorbură; groapă; vizuină.

Cuvinte derivate

• borteli

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• borat

Referințe

• DEX '98 via DEX online