groapă

română

Etimologie

Din albaneză gropë.

Pronunție

• AFI: /'gro̯a.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului groapă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	groapă	gropi
Articulat	groapa	gropile
Genitiv-Dativ	gropii	gropilor
Vocativ	groapă	gropilor

1. gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ.
2. mormânt; (p.ext.) moarte.

Cuvinte derivate

• gropan
• gropar
• gropit
• gropiș
• gropiță
• gropușoară
• îngropa

Expresii

• A da în gropi (de prost ce e), = se spune despre un om foarte prost
• A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva)
• A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online