brânaci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din brână + sufixul -aci.

Pronunție

  • AFI: /brɨ'naʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
brânaci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brânaci brânace
Articulat brânaciul brânacele
Genitiv-Dativ brânaciului brânacelor
Vocativ brânaciule brânacelor
  1. (reg.) cingătoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe