cingătoare

română

Etimologie

Din verbul a (în)cinge + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /ʧin.gə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cingătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cingătoare	cingători
Articulat	cingătoarea	cingătorile
Genitiv-Dativ	cingătorii	cingătorilor
Vocativ	cingătoare	cingătorilor

1. fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contrăgeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online