brândușiță

română

Etimologie

Din brândușă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /brɨn.du'ʃi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului brândușiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brândușiță	brândușițe
Articulat	brândușița	brândușițele
Genitiv-Dativ	brândușiței	brândușițelor
Vocativ	brândușiță	brândușițelor

1. (rar) brândușea.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bandurista

Referințe

• DEX '98 via DEX online