brândușea

română

Etimologie

Din brândușă + sufixul -ea.

Pronunție

• AFI: /brɨn.duˈʃe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului brândușea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brândușea	brândușele
Articulat	brândușeaua	brândușelele
Genitiv-Dativ	brândușelei	brândușelelor
Vocativ	brândușea	brândușelelor

1. diminutiv al lui brândușă; brândușiță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• subarenda

Referințe

• DEX '98 via DEX online