brânișor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din brână + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /brɨ.ni'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
brânișor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brânișor brânișoare
Articulat brânișorul brânișoarele
Genitiv-Dativ brânișorului brânișoarelor
Vocativ brânișorule brânișoarelor
  1. (reg.) brâuleț.


Traduceri

Referințe