brâuleț

română

Etimologie

Din brâu + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /brɨ.u'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului brâuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brâuleț	brâulețe
Articulat	brâulețul	brâulețele
Genitiv-Dativ	brâulețului	brâulețelor
Vocativ	brâulețule	brâulețelor

1. diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor.
2. numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brațule
• brutale

Referințe

• DEX '98 via DEX online