brâuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din brâu + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /brɨ.u'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
brâuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brâuleț brâulețe
Articulat brâulețul brâulețele
Dativ-Genitiv brâulețului brâulețelor
Vocativ brâulețule brâulețelor
  1. diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor.
  2. numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu.


Traduceri

Anagrame

Referințe