bracare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

După franceză braquage.

Pronunție

  • AFI: /bra'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bracare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bracare bracări
Articulat bracarea bracările
Genitiv-Dativ bracării bracărilor
Vocativ bracare bracărilor
  1. rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție.


Traduceri

Anagrame

Referințe