bramă
română
Etimologie
Din franceză brame.
Pronunție
- AFI: /'bra.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bramă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bramă | brame |
| Articulat | brama | bramele |
| Genitiv-Dativ | bramei | bramelor |
| Vocativ | bramă | bramelor |
- semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online