bara

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză barrer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bara
Infinitiv a bara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
barez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bareze
Participiu barat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc.
    Copacii căzuți barează drumul.
  2. a trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din bară.

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bară.

Referințe





bretonă

(brezhoneg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bara m.

  1. pâine

Cuvinte derivate





galeză

(Cymraeg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bara m.

  1. pâine

Cuvinte compuse





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bara

  1. cenușă fierbinte





islandeză

(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

bara

  1. doar, numai

Cuvinte compuse


Adverb

bara

  1. doar, numai





italiană

(italiano)

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv

bara f., bare

  1. coșciug





suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

bara

  1. doar, numai
    Det var bara en gång!

Sinonime


Conjuncție

  1. numai (dacă)
    Bara jag får godkänt åker jag.





swahili

(Kiswahili)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bara

  1. continent