branciog

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /branˈʧjog/

Substantiv

Declinarea substantivului branciog
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	branciog	brancioguri
Articulat	branciogul	branciogurile
Genitiv-Dativ	branciogului	branciogurilor
Vocativ	branciogule	branciogurilor

1. (reg.) pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• borangic
• grabnico

Referințe

• DEX '98 via DEX online