grabnic

română

Etimologie

Din grabă + sufixul -nic.

Pronunție

• AFI: /'grab.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului grabnic
	Singular	Plural
Masculin	grabnic	grabnici
Feminin	grabnică	grabnice
Neutru	grabnic	grabnice

1. (adesea adverbial) care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere.

   Mers grabnic.

   Moarte grabnică.

   Treabă grabnică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online