bricabrac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bric-à-brac.

Pronunție

  • AFI: /bri.ka'brak/


Substantiv


Declinarea substantivului
bricabrac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bricabrac bricabracuri
Articulat bricabracul bricabracurile
Genitiv-Dativ bricabracului bricabracurilor
Vocativ bricabracule bricabracurilor
  1. (franțuzism) magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate.


Traduceri

Referințe