vechitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vechi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ve.ki'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vechitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vechitură vechituri
Articulat vechitura vechiturile
Dativ-Genitiv vechiturii vechiturilor
Vocativ vechitură vechiturilor
  1. lucru vechi sau învechit, uzat; (spec.) haină uzată, zdreanță.
  2. (rar) vechie; uzură.


Traduceri

Referințe