vechitură

română

Etimologie

Din vechi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ve.ki'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului vechitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vechitură	vechituri
Articulat	vechitura	vechiturile
Genitiv-Dativ	vechiturii	vechiturilor
Vocativ	vechitură	vechiturilor

1. lucru vechi sau învechit, uzat; (spec.) haină uzată, zdreanță.
2. (rar) vechie; uzură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online