brighidău

română

Etimologie

Origină necunoscută. Poate din maghiară fergetyü („roată”).

Pronunție

• AFI: /bri.giˈdəw/

Substantiv

Declinarea substantivului brighidău
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brighidău	brighidaie
Articulat	brighidăul	brighidaiele
Genitiv-Dativ	brighidăului	brighidaielor
Vocativ	brighidăule	brighidaielor

1. (reg.) bătător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online