brighidău

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară fergetyüroată”.

Pronunție

  • AFI: /bri.gi'dəw/


Substantiv


Declinarea substantivului
brighidău
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brighidău brighidaie
Articulat brighidăul brighidaiele
Genitiv-Dativ brighidăului brighidaielor
Vocativ brighidăule brighidaielor
  1. (reg.) bătător.


Traduceri

Referințe