bătător
română
Etimologie
Din latină batt(u)atorium.
Pronunție
- AFI: /bə.tə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului bătător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bătător | bătătoare |
| Articulat | bătătorul | bătătoarele |
| Genitiv-Dativ | bătătorului | bătătoarelor |
| Vocativ | bătătorule | bătătoarelor |
- băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf.
- suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc.
- băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău.
- parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate.
- scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Adjectiv
| Declinarea adjectivului bătător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | bătător | bătători |
| Feminin | bătătoare | bătătoare |
| Neutru | bătător | bătătoare |
Expresii
- Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online