bruiaj

română

Etimologie

Din franceză brouillage.

Pronunție

• AFI: /bru'jaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului bruiaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bruiaj	bruiaje
Articulat	bruiajul	bruiajele
Genitiv-Dativ	bruiajului	bruiajelor
Vocativ	bruiajule	bruiajelor

1. faptul de a bruia.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arbuji
• abjuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online