brută
română
Etimologie
Din franceză brute.
Pronunție
- AFI: /'bru.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brută | brute |
| Articulat | bruta | brutele |
| Genitiv-Dativ | brutei | brutelor |
| Vocativ | brută | brutelor |
- om foarte brutal.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online