brută

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză brute.

Pronunție

  • AFI: /'bru.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brută brute
Articulat bruta brutele
Genitiv-Dativ brutei brutelor
Vocativ brută brutelor
  1. om foarte brutal.


Traduceri

Anagrame

Referințe