buccinator

română

Etimologie

Din franceză buccinateur.

Pronunție

• AFI: /buk.ʧi.na'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului buccinator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buccinator	buccinatori
Articulat	buccinatorul	buccinatorii
Genitiv-Dativ	buccinatorului	buccinatorilor
Vocativ	buccinatorule	buccinatorilor

1. mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online