buciumare
română
Etimologie
Din a buciuma.
Pronunție
- AFI: /bu.ʧju'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului buciumare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buciumare | buciumări |
| Articulat | buciumarea | buciumările |
| Genitiv-Dativ | buciumării | buciumărilor |
| Vocativ | buciumare | buciumărilor |
- acțiunea de a buciuma și rezultatele ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online