budihace

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /bu.di'ha.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
budihace
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ budihace budihace
Articulat budihacea budihacele
Genitiv-Dativ budihacei budihacelor
Vocativ budihace budihacelor
  1. (reg.) monstru, pocitanie.


Traduceri

Referințe