monstru

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină monstrum, franceză monstre.

Pronunție

  • AFI: /'mon.stru/


Substantiv


Declinarea substantivului
monstru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monstru monștri
Articulat monstrul monștrii
Genitiv-Dativ monstrului monștrilor
Vocativ monstrule monștrilor
  1. ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal.
  2. ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; (fig.) om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat.
  3. namilă, matahală.
  4. (fig.) (adjectival) de proporții mari, extraordinar, neobișnuit.


Traduceri

Referințe