Sari la conținut

buimăceală

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) buimăci + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /buj.mə'ʧe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
buimăceală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buimăceală buimăceli
Articulat buimăceala buimăcelile
Genitiv-Dativ buimăcelii buimăcelilor
Vocativ buimăceală buimăcelilor
  1. buimăcire.


Traduceri

Referințe