buimăceală
română
Etimologie
Din a (se) buimăci + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /buj.mə'ʧe̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului buimăceală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buimăceală | buimăceli |
| Articulat | buimăceala | buimăcelile |
| Genitiv-Dativ | buimăcelii | buimăcelilor |
| Vocativ | buimăceală | buimăcelilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online