buimăci

română

Etimologie

Din buimac.

Pronunție

• AFI: /buj.mə'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) buimăci
Infinitiv	a (se) buimăci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) buimăcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) buimăcească
Participiu	buimăcit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină buimac.

Cuvinte derivate

• buimăceală
• buimăcire
• buimăcit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băciuim
• îmbucai

Referințe

• DEX '98 via DEX online