bujie

română

Etimologie

Din franceză bougie.

Pronunție

• AFI: /buˈʒi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului bujie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bujie	bujii
Articulat	bujia	bujiile
Genitiv-Dativ	bujiei	bujiilor
Vocativ	bujie	bujiilor

1. piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online