bunică
Aspect

Etimologie
Din bună + sufixul -ică.
Pronunție
- AFI: /bu'ni.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului bunică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bunică | bunici |
Articulat | bunica | bunicile |
Genitiv-Dativ | bunicii, bunichii, bunicăi | bunicilor |
Vocativ | bunico | bunicilor |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (Pe) când era bunica fată (mare) = demult
Traduceri
femeie luată în raport cu nepoții săi
|
|