bundiță

română

Etimologie

Din bundă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /bun'di.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bundiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bundiță	bundițe
Articulat	bundița	bundițele
Genitiv-Dativ	bundiței	bundițelor
Vocativ	bundiță	bundițelor

1. diminutiv al lui bundă.

Cuvinte compuse

• bundița vântului

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online