bunețe

română

Etimologie

Din bun + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /bu'ne.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului bunețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bunețe	buneți
Articulat	bunețea	bunețile
Genitiv-Dativ	buneții	buneților
Vocativ	bunețe	buneților

1. (reg.) bunătate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• butene

Referințe

• DEX '98 via DEX online