bunețe

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bun + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /bu'ne.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunețe buneți
Articulat bunețea bunețile
Genitiv-Dativ buneții buneților
Vocativ bunețe buneților
  1. (reg.) bunătate.


Traduceri

Anagrame

Referințe